Turca de la Cuciulata
Cu toate că sarbatorile Pastelui sunt parcă mai aproape de noi, poate va mai aduceți aminte că de Crăciunul care a trecut la Biserica romaneasca ‚Sf. Treime’ a avut loc un spectacol cu niște obiceiuri românești din timpul iernii. Si dacă tot v-ați amintit, poate vă întrebați acum, de unde era acel obicei și cum a ajuns până in Vancouver?
Să începem cu inceputul. Obiceiul se cheamă Turcă și provine din județul Brașov, satul Cuciulata (undeva pe lângă Fagăraș dacă sunteti mai curioși). Satul acesta este satul bunicilor mei, unde de obicei imi petreceam vacantele de iarna. Asa ca am avut norocul sa vad niste obiceiuri de Craciun foarte frumoase, pe care oamenii de acolo inca le mai pastreaza. Asa se face ca in fiecare an feciorii din sat se organizeaza si fac acest obicei Turca. Dar ce e Turca asta? Putina rabdare. Cu ceva timp inaintea Craciunului, baietii cam de peste 16 ani se strang si isi aleg un ghirău. Ghirăul este un fel de sef de ceata care se va ocupa cu organizarea lucrurilor. In acelasi timp se mai aleg dintre baieti un colăcar (care se va ocupa cu mancarea primita de la oameni) si un crâșmar (care va avea in grija bautura primita).
La casa ghirăului se vor strange apoi feciorii și vor începe pregătirile. Aici vor face repetițiile pentru colinde de Turcă. Colindele de Turcă sunt niște colinde speciale, care nu se cantă oricând în preajma Crăciunului, ci numai în seara de Crăciun de către ceata de feciori. De altfel și ritmul cântecelor nu este unul de colinde, ci unul mai strigat, pe două voci care se întrec una cu alta, fiind nevoie de mai multe voci bărbătești. Tot aici vor pregăti Turca sau cum e mai cunoscută prin România , capra. De obicei fetele sau oamenii mai în vârstă vin și pregătesc Turca pentru noaptea de Crăciun. Turca trebuie reparată de anul trecut, împodobită cu podoabe noi (panglici, clopoței, pânze colorate) și facută gata de jucat. Turca are de obicei niște coarne din bucsus (niste plante verzi și in timpul iernii) și un bot împodobit cu piele de iepure. Turca este jucată de un om mai bătrân, pe muzica specială cântată de lăutari (NU ța ța ța capriță ța). În febra pregătirilor, în casa ghirăului se mai învață și dansuri cu fetele, se mai și povestește, se mai și ceartă lumea și tot felul de asemenea întâmplări care te fac să nu uiți cum a fost Turca de anul trecut.
Când vine seara de Crăciun feciorii se imbracă în costum popular. În Cuciulata costumul constă din cizme negre înalte (de care se leagă un clopoțel), cioareci (niste pantaloni din lâna), camașă, curea, pieptar (un cojocel de miel decorat foarte frumos cu modele românești și care se prinde ca o platoșă pe piept și pe spate), o sarică (sau un cojoc lung din blană de oaie) și o caciulă neagră din piele de miel. După cum vedeți nu prea îți este frig dacă te îmbraci așa. Căciula fiecărui baiat este împodobită cu o vrâstă (un buchet de frunze vezi cu tot felul de lucruri strălucitoare prin el). Vrâsta e facută și cusută de caciula băiatului de către fata care îi este dragă. Deci se adună feciorii (numai ei, fără fete), împreună cu lăutarii și cu omul care joacă Turca și pornesc la colindat prin sat. Prima casă la care se duc este casa preotului, apoi se ia satul de la început și toata noaptea de Crăciun feciorii umblă din casă în casă. În fiecare casă se intră cu Nașterea Ta Hristoase, se cântă colindele și apoi pe muzica se joacă Turca pe muzică. Acolo unde mai sunt și fete în casă se mai joacă și un câte un joc cu ele. La plecare omul le mulțumește cu ce poate, iar ei merg la casa următoare. Pe drum, între case, se mai strigă și câte o strigătură sau lăutarii mai cântă câte o învartită. Așa se petrece toată noaptea, iar până a doua zi la prânz tot satul este colindat. Iar feciorii sunt foarte obosiți și chefuiți. Urmatoarea zi, se mai strâng la biserică iar după ce se termină slujba, mai colindă încă o ultima dată pe anul acela pentru oamenii care nu au putut să-i primească.
După ce trec sărbătorile, cu toți banii (care de obicei nu prea sunt mulți pentru că trebuie platiți lăutarii), mâncarea și băutură strânsă în seara de Crăciun se face o masă la care participă toți feciorii și fetele din sat. Apoi se strică (dezpodobește) Turca, iar lumea așteaptă Craciunul următor. Acesta este obiceiul de Turcă. Și așa se face că din Cuiculata, familia mea a ajuns să petreacă Craciunul în Vancouver așa ca am zis să continuăm și noi obiceiul ăsta și pe pământurile canadiene. Dacă v-a placut ce ați văzut Craciunul trecut și vreți ca anul viitor să fie și mai frumos, nu mai stați deloc pe gânduri și haideți să ne apucăm de treabă că mai sunt destule obiceiuri de făcut până la Crăciun.
