Minciuna
Inainte de a explora acest controversat subiect este necesar a stabili niste premise bazate in primul rand pe credinta ortodoxa. De-a lungul intregii dezbateri voi considera ca tot ce facem pe Pamant trebuie sa aiba ca efect ori aducerea fericirii temporare (in timpul vietii) ori sa ajute la indeplinirea telului suprem, adica acela de a ne mantui. Pe deasupra trebuie sa avem mare grija ca fericirea temporara sau modul in care o dobandim sa nu afecteze nicidecum sansele de mantuire ale noastre sau a oricarei persoane in mod negativ. Deasemenea, intrucat trebuie sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, trebuie sa ne asiguram ca prin faptele noastre fericirea este impartasita de cat mai multi.
Pornind de la aceste doua premise si implicatile acestora voi incepe prin a cerceta invatatura religioasa cu privire la minciuna. Cele mai importante doua surse de informatie pe acest subiect sunt invataturile primite direct de la Dumnezeu si anume: Una dintre cele zece porunci spune simplu si foarte precis,”Sa nu minti!” mai mult de atat, In Predica de pe Munte, Iisus a spus: ”Sa nu va jurati nici pe Cer nici pe Pamant, nici cu orice fel de juramant, ci sa va fie voua ce este da, da si ce este nu,nu”. Din cele precedente putem trage concluzia ca a minti este un pacat indiferent de forma pe care minciuna o ia. Cu toate acestea dezbaterea acestui subiect nu se poate incheia aici intrucat stim cu totii ca in unele situatii minciuna pare a fi singura posibilitate de a evita urmari catastrofale.
Dorind sa dezbat in intregime acest subiect voi incepe cu doua cazuri speciale. Primul si poate cel mai important este sinceritatea fata de Dumnezeu. In nici un caz, niciodata de-a lungul vietii nu este acceptabil sau vre-un pic rational sa-l mintim pe Dumnezeu. Nu numai pentru ca o astfel de minciuna este inutila din moment ce Dumnezeu este atoatestiutor dar si pentru ca nu avem motiv sa-L mintim pe Cel care ne iubeste nespus. Deci, la spovedanie sau in rugaciune este pur si simplu irational sa nu fim sinceri. Un alt caz special, de asemenea foarte important, este sinceritatea fata de noi insine sau mai precis fata de constiinta noastra. Si in acest caz orice fel de minciuna este inutila deoarece nu putem ascunde nimic fata de noi insine. Minciuna de sine poate fi tradusa prin lasitate, frica de a accepta ceea ce suntem. Daca nu suntem sinceri cu noi insine nu putem sa ne eliberam de patimi sau sa ne schimbam in orice fel.
Totusi sunt situatii in care mintind putem impiedica o suferinta pamanteasca. Sunt convins ca fiecare poate cu usurinta sa se gandeasca la un asemenea exemplu si pentru a fi cat mai concis nu voi include un asemenea exemplu. Atunci cand mintim pentru a-l proteja pe aproapele nostru facem un sacrificiu, luam asupra noastra pacatul minciunii pentru binele altuia. Sa nu uitam totusi ca minciuna este un pacat si sa mintim fara proleme sub pretextul ca este spre binele aproapelui. O alta situatie se iveste cand prin minciuna ne putem proteja pe noi insine de ceva rau pe Pamant. Un sfant nu ar minti niciodata in aceasta situatie, dar noi? Aici depinde de ce considera fiecare, daca sinceritatea ar rezulta in ceva groaznic poate ca e mai bine sa mintim, dar un raspuns exact pentru aceasta dilema nu exista si ii ramane fiecaruia dintre noi sa evaluam situatia in care ne aflam si sa concluzionam daca e mai bine sa mintim.
Inainte de a incheia voi evalua un ultim caz si anume minciuna prin omisiune. Nu cunosc originile acestui termen dar mi se pare gresit, a minti inseamna a spune neadevarul, nu a refuza sa spui adevarul. Daca omisiunea este minciuna ar insemna ca ar trebui sa rostim toate adevarurile acestei lumi pentru a ne feri de minciuna. Totusi stim cu totii ca problema asta este mai subtila de atat si ca intradevar putem deseori provoca rau prin a omite parti din adevar (ca de exemplu cand omitem un pacat in timpul spovedaniei). Dar acest fel de pacat nu este minciuna ci ,mai corect, lasitate.
Voi incheia aici dezbaterea de teama sa nu plictisesc cititorul (ceea ce probabil am facut deja), simtiti-va liberi sa lasati comentarii si eu sau altcineva vom fi bucurosi sa continuam aceasta dezbatere.
Articol scris de Sorin Strimbu