Duminica femeilor mironosite. Despre curajul si iubirea lor.
“Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.
Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.” Marcu (15, 43-47; 16, 1-8)
În timpul activităţii publice a Mântuitorului, a existat un grup discret al unor femei cucernice care L-au urmat peste tot pe Domnul şi care se îngrijeau mai ales de hrana Sa şi a ucenicilor. Nu L-au părăsit nici în răstimpul patimilor Sale, iar unele au stat chiar aproape de crucea Sa. Printre acestea erau Sfânta Fecioară Maria, Maria Magdalena, Maria, soţia lui Cleopa şi mama lui Iosif şi a lui Iacov, cumnata Maicii Domnului – Salomeea, mama lui Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, Ioana soţia lui Huza, administratorul casei lui Irod-Antipa. Ele sunt cele care s-au îngrijit de respectarea ritualului de înmormântare a Domnului după moartea Sa pe cruce. O înmormântare făcută în pripă, căci începea sărbătoarea Paştelui evreiesc. “Apoi s-au odihnit sâmbăta după Lege” (Luca 23, 56) – era prima zi a Paştelui iudaic – 15 Nissan. Seara, când s-a încheiat ziua sâmbetei, după apusul soarelui, trei dintre femei: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Iosif şi Salomeea, au cumpărat uleiuri aromate, iar noaptea le-au pregătit spre a merge la mormânt a doua zi, să îmbălsămeze trupul lui Iisus – conform obiceiului pe care trebuiau să-l împlinească.
Majoritatea cântărilor bisericeşti din această săptămână fac referire directă la curajul femeilor mironosiţe care, „în prima zi a săptămânii“ au venit la mormânt să ungă cu miruri trupul Mântuitorului. Contextul răstignirii Domnului era unul primejdios: furia evreilor, patimile groaznice şi moartea într-un mod înfiorător. Apostolii s-au ascuns de frica iudeilor. Însă femeile mironosiţe (purtătoare de mir) au fost cele care şi-au revenit din tulburarea produsă de acele evenimente, au depăşit frica pe care o produsese înverşunarea iudeilor şi au mers la mormânt ca să împlinească cele de cuviinţă ale îngropării. Ele au auzit primele vestea cea mare şi minunată a Învierii şi tot ele au fost primele care s-au învrednicit să-L vadă pe Mântuitorul Cel Înviat din morţi. Crezând cu tărie, s-au făcut propovăduitoare în faţa Apostolilor şi a lumii întregi. Curajul mironosiţelor a străbătut secolele şi a rămas ca model şi îndemn pentru atâtea femei care şi-au încredinţat viaţa lui Dumnezeu. Duminica Femeilor Mironosiţe este Ziua tuturor femeilor creştine.
Dupa Ora de Religie- Colegiul National “Mihai Viteazul” Slobozia