28 mai, Inaltarea Domnului, Ziua Eroilor
În ziua de 28 mai 2009 la ora 9 dimineaţa, la Biserica Sfînta Treime din New Westminster, Părintele Preot Paroh Nicolae Lăpuşte a oficiat Slujba religioasă de sărbătoare a Înălţării Domnului cât și de Ziua Eroilor. Cu această ocazie, s-au amintit evenimente istorice la care românii au participat cu eroism, jerfindu-și viața pentru mult prețuita libertate și pentru integritatea pământului patriei. S-a vorbit mult despre patria Română, dar s-a subliniat și faptul că noi, Românii din Canada sântem acum legați sufletește de două patrii pe care le iubim şi le preţuim deopotrivă. În continuare, s-a accentuat contribuția Veteranilor de Război. În calitatea mea de Veteran de Răzbui, voi menționa cîteva momente istorice pe care le-am trăit în timpul războiului. România a intrat în cel de-al doilea război mondial în 22 iunie 1941, în urma aderării la Axa Berlin-Roma-București-Tokyo, când Mareşalul Ioan Antonescu a transmis Armatei Române : » Vă ordon, treceți Prutul ! » . În perioada războiului, toate contingentele de tineri care urmau să execute serviciul de pregătire militară sub arme erau încorporaţi cu un an înainte faţă de prevederile legale conform cărora se executau încorporările pînă la începerea războiului. Astfel, contigentul din care făceam şi eu parte, am fost încorporaţi la data de 20 mai 1944, în arma Geniu, la Batalionul 3 Pionieri de Munte din localitatea Brad, Judeţul Hunedoara. În presa vremii de atunci se puteau citi discursurile rostite de către Preşedintele S.U.A., Theodore Roosvelt. Printre altele, se prezenta ideea următoare: În prezent, în lume sunt două mari forţe care se macină între ele: Comunismul şi Fascismul. Noi nu suntem pregătiţi şi nu vom intra în rozboi până în anul 1945. Vom lăsa aceste două mari forţe să se macine între ele şi vom ajuta forţa care va slăbi cel mai mult. Aceste previziuni s-au concretizat în primăvara anului 1943, când s-a constatat slăbirea forţelor Comunismului, cărora S.U.A. le-au acordat ajutoare snbstanţiale în armament, echipament şi tehnică de luptă. Începând cu luptele de la Stalingrad şi Cotul Donului, balanţa rozboiului a început să se încline în favoarea Comunismului, iar forţele adverse au început să lupte în retragere până în primăvara anului 1944, când linia frontului se găsea pe aliniamentul Iași-Nămoloasa-Focşani-Gurile Dunării. La această situaţie s-a ajuns ca urmare a uriaşelor pierderi umane de la Stalingrad şi Cotul Donului, unde au murit 75 de mii de oameni. În aceste condiţii dramatice, contigentul nostru a fost încorporat în mod direct pentru frontul de la Iaşi. La această dată nu se întrezăreau încă evenimentele de la 23 August 1944, acestea se aranjau la Cairo şi la Viena.
În ajunul zilei de 23 August 1944, întorşi dintr-o aplicaţie foarte amplă de două săptămâni din munţi Abrudului, ni s-a acordat o zi de pregătire administrativă care a constat din activităţi de curăţire a armamentului, echipamentului şi tehnicii din dotare, iar seara s-a dat stingerea conform programului. La orele 24 a intrat ofiţerul de serviciu în dormitor şi a strigat cu voce tare “PACE!” Toţi am fost surprinşi și emoţionaţi. Ne întrebam între noi cum va fi pacea când de atâţia ani se vorbea numai de război cu ororile lui, însă numai după circa 20 de minute a sunat alarma de război şi cu aceasta a început războiul din vest pentru dezrobirea Ardealulului.
28 Mai 2009
Vancouver
Ioan Munteanu
