Poezii de la d-l Ioan Munteanu
SA VORBIM ROMANESTE
Poezie scrisa de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Cugetarea romanesca
Are portul romanesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciuntească
Cei ce limba ni-o pocesc.
Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Cînd de dragoste s-aprinde
El vorbeşti lin şi blând,
Incât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze romaneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.
La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.
La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.
Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,
Ne-am strâns minţile cu fracul
Si simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.
Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!
ROMANESTE ASA A FOST
Româneşte aşa a fost:
Să te înduri după putere,
Să fii bun cu cel ce-ţi cere
Milă şi adăpost.
Româneşte aşa a fost:
Ne-ndurat să dai din coate
Când duşmanul vorba scoate
Că eşti slab şi prost.
Româneşte aşa a fost:
Doine din caval să cânţi
Când e horă-n sat, pământul
Vesel să-l frămânţi.
MULT E DULCE SI FRUMOASA
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă armonioasa
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Si pe buze dulce miere
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său.
Vorbiti, scrieţi româneşte
Pentru Dumnezeu!