Crearea Omului
Originea omului
“Atunci, luind Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie…Si a zis Domnul Dumnezeu: nu e bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el…Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne; iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam” (Facerea, 2,7,18, 21-22)
Originea omului este la Dumnezeu. Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui prin actiunea directa a Sa. A luat Dumnezeu pamant, a modelat omul si a suflat viata asupra lui. De aici si numele de Adam care inseamna pamant. Spre deosebire de celelalte lucruri care au fost create prin cuvant, omul a fost creat prin actiune directa a lui Dumnezeu. Suflarea de viata nu provine din fiinta lui Dumnezeu ci arata functiile sufletului omului. Datorita chipului lui Dumnezeu in om, omul este deschis catre comunicare si comuniune, ceea ce a atras dupa sine crearea unui insotitor in viata: femeia. “Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestic, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul ….Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau;…a facut barbat si femeiel” (Facerea 1,26-27).
Barbatul si femeia au aceeasi unitate de fiinta. Dumnezeu i-a binecuvantat sa fie o familie. O familie monogama, indisolubila si unitara: “Dumnezeu i-a binecuvintat, zicând: “Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!” “(Facerea,1,28)
Omul este incununarea creatiei , intalnirea lumii materiale si a celei spirituale. L-a asezat Dumnezeu stapan al pamantului ca loctiitor al Sau, l-a legat de creatie prin hrana, ceea ce il face dependent de ea: “Apoi a zis Dumnezeu: “Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra” (Facerea,1,29). L-a lasat sa dea nume tuturor animalelor si lucrurilor pentru a intra in comuniune cu ea: “Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam” (Facerea, 2,19) . Totodata, omul isi desavarsea propria personalitate prin munca, si, in acelasi timp, ridica intreaga creatie a lui Dumnezeu. Omul a fost creat de Dumnezeu cu trup si suflet ca stapan si impreuna lucrator cu Dumnezeu la desavarsirea sa si a intregii creatii.
Dumnezeu a creat omul cu trup si suflet, suflet creat nu emanat, prin trup tinand legatura cu tot ceea ce este pamantesc, iar prin suflet tinand legatura cu Dumnezeu si lumea spirituala.
Chipul lui Dumnezeu reprezinta sufletul rational, liber, iubitor, deschis catre comuniune cu Dumnezeu si creatie. Asemanarea este desavarsirea sufletului in Dumnezeu. Fiind inclinat catre comuniune cu Creatorul ,chemarea si menirea lui este asemanarea cu Dumnezeu prin comuniune permanenta cu El.
Asemanarea cu Dumnezeu este de fapt desavarsirea chipului lui Dumnezeu in om.
Omul a fost creat in ziua a sasea, la sfarsitul creatiei lumii vazute prin participarea directa a lui Dumnezeu, fiind incununarea creatiei si punandu-l stapan peste pamant. Sufletul si trupul sunt apriori bune pentru ca Dumnezeu nu creaza nimic rau. A dat omului sansa si onoarea de a se desavarsi in dragostea si lumina lui Dumnezeu. Ca sa devina asemeni cu Dumnezeu, omul trebuia sa persevereze in iubire pirin ascultare si infranare. Trebuia sa porneasca de la om, de la libera vointa a sa, ascensiunea spirituala. Sa creasca in starea harica desavarsita de unde nu se mai putea cadea. Dorinta trebuia sa vina dinlauntrul fiintei noastre. Dumnezeu ne-a dat toate uneltele si ajutorul Lui ca sa ajungem la asemanarea cu El.
Omul in paradis era intr-o stare activa, el trebuia sa lucreze, sa pastreze, sa ridice la desavarsire natura o data cu el. Pomul cunoasterii binelui si raului ajuta la procesul omului de asemanare desavarsita cu Creatorul sau. Dumnezeu a aratat oamenilor calea spre desavarsire, si anume infranarea. Dumnezeu nu le-a limitat libertatea, ci le-a aratat doar calea spre fericirea vesnica.