Intrarea in biserica a Maicii Domnului
Intrarea in biserica a Maicii Domnului este o sarbatoare mare, este unul dintre cele douasprezece praznice imparatesti (comemorare liturgica si spirituala a Bisericii). Intrarea Maicii Domnului in biserica este inceputul mantuirii noastre. Din bunavointa lui Dumnezeu de a mantui neamul omenesc, se naste Fecioara Maria din sfintii parinti Ioachim si Ana. Desi erau foarte batrani pentru a mai avea copii, Dumnezeu, la rugaciunea acestora fierbinte de a avea un copil, le daruieste pe Maria, cea prin care va veni Mantuitorul lumii. Sfintii parinti Ioachim si Ana, oameni credinciosi si cu mare iubire de Dumnezeu, fagaduiesc Lui ca daca vor avea si ei un copil o vor inchina lui Dumnezeu.
Maica Domnului s-a nascut prin rugaciune, si la varsta de trei ani, Sfanta Fecioara a fost adusa la templu si inchinata Domnului. A petrecut douasprezece ani la templu, in rugaciune, hranita fiind de Ingerul Gavriil.
Dintre toti sfintii cea mai inalta cinstire i se cuvine Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu: “mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara asemanare decat serafimii“. Biserica cinsteste pe Maica Domnului prin supravenerare, preacinstire sau supracinstire, pentru ca ea ocupa loc de frunte in iconomia mantuirii noastre. Sfanta Feciara Maria este vasul ales de Dumnezeu pentru intruparea Mantuitorului. Ea a fost promisa de Dumnezeu indata dupa caderea omului in pacat: “Dusmanie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul ei.“(Facere 3,15). De astfel in Vechiul Testament proorocul Isaia profeteste ca Mantuitorul lumii se va naste dintr-o fecioara: “Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu, si vor chema numele lui Emanuel. “(Isaia 7,14).
Preacuratei Fecioare Maria i se acorda supravenerare si preacinstire deosebita pentru ca Insusi Dumnezeu a pretuit-o prin faptul ca a ales-o sa fie Mama Fiului Sau. Pentru marele ei rol in iconomia mantuirii, Biserica crestina o preamareste din cele mai vechi timpuri adresandu-i rugaciuni, imne si servicii divine.