Tot in perioadele de post, ocazional, bierica organizeaza seri duhovnicesti sau fliocalice, unde pe langa parintele paroh, mai avem invitat si un alt ierarh, teolog, monah sau duhovnic ortodox.

Pentru referinta rapida, aici aveti harta cu locatia bisericii noastre.

Multumim si va asteptam cu drag.

Daca tinerii vor sa-si afirme elanul lor de inaintare spre tot mai mari inaltimi spirituale, atunci trebuie sa revina la credinta in Dumnezeu Cel in Treime. Sa vina la Fiul Lui, care S-a facut om – din negraita iubire a Tatalui fata de oameni – si S-a jertfit pe cruce si a invins moartea. A murit pentru pacatele noastre si a inviat pentru a ne putea mantui. Astfel, Hristos S-a facut modelul cel mai inalt al binelui, spre care inaintam fara sa-l realizam si noi, pentru ca este infinit.
Toate ispitele care le sunt date tinerilor de diferite filosofii si sisteme nu-i duc dincolo de lumea aceasta, nu-i duc dincolo de un asa-zis adanc al fiintei lor, care-i tot din lumea aceasta – pe care o vedem cat este de imperfecta.
Lumea aceasta este facuta de Dumnezeu ca un mijloc de a-si arata oamenii dragostea intre ei, bunatatea intre ei. Insa, nu putem ramane la aceasta lume, ci prin ea trebuie sa vedem pe Cineva care-I mai presus de ea, care nu e din nimicul din care este ea, care este din eternitate si este Persoana sau comuniune personala, nesfarsita.

Crestinismul este religia iubirii nesfarsite. Crestinismul ne daruieste pe Fiul lui Dumnezeu Insusi ca model de om pe care nu-l putem ajunge niciodata. Ce ne pot da alte conceptii religioase? Filosofiile care reduc totul la o esenta supusa unor legi nu explica nimic. De unde sunt aceste legi? Sunt minunate legile din natura, dar cine a dat aceste legi? Ele nu pot fi daruite. Trebuie sa fie mai presus de aceste legi o iubire fata de toate, trebuie sa fie o libertate fata de legi, o libertate in iubire, numai un Dumnezeu al iubirii si al libertatii poate explica, poate da un sens al armoniei tuturor legilor care sunt in toate.
*
Ii indemn pe toti tinerii: daca vor sa inainteze la nesfarsit in ceea ce reprezinta omul ca ideal, daca vor sa inainteze in increderea rostului existentei, daca vor sa admire activitatea stiinte si descoperirile ei, sa presupuna pe un autor al lor, care este mai presus de ea, un autor din veci al iubirii, un autor care nu e dintr-o lege. Trebuie sa mergem la acest Dumnezeu care este El Insusi fara de inceput, Dumnezeul iubirii neincepute. Iubirea neinceputa nu poate fi decat iubirea intre trei Persoane vesnice. Tinta pentru care a fost facut omul este iubirea. Sa inaintam deci tot mai mult in iubire. Si numai in Hristos putem inainta in iubire. Se vorbeste de New Age ca despre ceva care ar uni toate religiile, toate credintele, toate filosofiile. Dar asta inseamna sa relativizezi totul, sa faci lumea aceasta egala cu Dumnezeu. Nu se poate. Atunci il reduci pe Dumnezeu la lume. Pana unde inaintezi? Inaintezi pana la moarte si ai terminat. Si vine altul si inainteaza pana la moarte si a terminat. Moartea nu poate fi invinsa decat daca e cineva dincolo de lume, care nu e din nimic, care e veci, care e liber, care e iubitor. Acesta este un cuvant pe care vreau sa-l adresez tinerilor.

Parintele Dumitru Staniloae
Fragmente dintr-o inregistrare video facuta de George Cabas, la 10 iulie 1993

1. Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.

2. Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.

3. Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.

4. Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.

5. Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6. Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7. Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos.

8. Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavoslovesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.

9. Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.

10. Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda.

11. Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.

12. Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

13. Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au întraripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca.

14. Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15. Fericiti sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

16. Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre.

17. Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”.

18. Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte.

19. Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac.

20. Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

Sursa: CUVANT.CREDO.RO

Sursa: Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie, autor Dionysios Farasiotis

Religii care să se ocupe de libertatea omului sunt prea puţine, de fapt, numai una. Când spun “religie”, vreau să invit la corectitudine terminologică. Religie din latină înseamnă “re-legare”, adică restabilirea relaţiei dintre om şi Dumnezeu, două persoane. Pentru orientali, ideea unui Dumnezeu-Persoană este vulgară, ei nu o pot concepe. Orientalii nici nu au Dumnezeu, ei au doar învăţători care te învaţă să te “eliberezi”. De aceea, obsesia eliberării la orientali este o filozofie, alături de cea greacă sau cea nietzschiană, dar nu o religie. Musulmanii, care cred într-un Dumnezeu persoană, au o singură zi pe an, în decembrie, de sărbătoarea zisă “noaptea rugăciunii”, când Allah se coboară din al şaptelea cer până la primul cer şi atunci le aude rugăciunile. Niciodată Dumnezeul musulmanilor nu l-a numit pe vreun om prieten al său, aşa ca Hristos.

Desigur, fiecare e liber să aibă o definiţie personală a libertăţii. Suprarealistul Salvador Dali, era de părere că “pentru a fi liber trebuie să fii puţin multimilionar”. Pentru Friedrich Nitzsche, libertatea este puterea de a spune “nu!” Alţii pot spune că a fi liber înseamnă a avea tot ce voieşti, atunci când voieşti. Pe de altă parte, un proverb grecesc spune că “atunci când zeii vor să-l pedepsească pe om, îi trimit tot ce vrea”.

Condiţia libertăţii pe care o propune creştinismul nu presupune nici tehnicile de meditaţie ale yoghinilor, nici banii lui Salvador Dali. “Cunoaşteţi adevărul, spune evanghelistul Ioan, iar Adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32). Acesta este adevărul despre care L-a întrebat Pilat pe Hristos: “Ce este adevărul?”, dar nu a mai aşteptat răspunsul, căci “a ieşit afară la iudei” (Ioan 18, 38). Pilat, ca şi contemporanii săi şi ca şi cei mai mulţi dintre oameni, nu a înţeles că adevărul nu este o simplă noţiune filozofică, ci este o realitate şi, chiar mai mult, este o Persoană. Pilat avea în faţă Adevărul, dar nu a înţeles.

Din punctul de vedere al creştinismului, libertatea înseamnă a nu avea piedici în calea dragostei, luxul de a-ţi putea pune oricând sufletul pentru aproapele tău. Libertatea înseamnă să poţi răspunde oricând chemării lui Hristos: “Ia-ţi crucea şi vino după Mine”. Într-un cuvânt, libertatea înseamnă să nu poţi fi şantajat de nimeni şi nicicând, iar pentru asta e nevoie să urmezi adevărul, să iubeşti şi să rabzi.

Omul liber este cel care nu-şi vinde libertatea nici pe bani, nici pe femei, nici pe vin, nici pe slavă. Omul liber este cel care nu se mai teme de moarte, nici pentru sine, nici pentru apropiaţii săi. Omul liber, în concepţia creştină, este un om postum.

Omul liber, ca şi Ulise al lui Homer, generalul chefalenilor, poate fi aruncat gol într-un oraş străin şi nu se pierde, deoarece, în loc de haine, este îmbrăcat cu virtute. El are întotdeauna toată averea sa cu sine, cărând-o pe spatele inimii, ca un melc care îşi duce casa.
Aceasta este o bogăţie care nu trezeşte invidie, Crucea lui Hristos, povara pe care a dus-o Dumnezeu pe drumul Golgotei, pentru a-l elibera pe om din robia păcatului şi a morţii.

Libertatea înseamnă să nu ai motive să fugi de Dumnezeu.

Sursa: † Ieromonah Savatie Bastovoi

Iata ca Olimpiada de Religie se apropie. Va multumim pentru entuziasmul vostru de a participa la acest frumos concurs. Straduinta voastra de a va pregati foarte bine, va fi cu siguranta rasplatita. Inafara de faptul ca veti sti mult mai multe lucruri despre credinta noastra, fiecare dintre voi se va duce acasa cu premii frumoase. Sambata, 23 Ianuarie, la ora 4, ne vom intalni din nou la biserica noastra, pentru ca sa ne pregatim cat mai bine. Va indemnam pe toti sa studiati cu atentie materialul pentru varsta voastra si sa va notati tot ce vreti sa intrebati.
Va asteptam cu drag pe toti sa veniti la pregatire.

Coordonatorii Scolii Duminicale

Inalt Preasfintitul Iustinian Chira, Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului raspunde tinerilor:

Cat sunt de importante pentru Inaltpreasfintia Voastra intalni­rile cu tinerii?

Care este sensul vietii si ce tre­buie sa faca omul pe pamant?

Cum putem fi oameni ai lui Dumnezeu in ceea ce facem?

Este greu sa mentii o relatie cu­rata cu o fata pana la casnicie?

Sfantul Pavel spune in Epistola catre Evrei, la capitolul 12, ver­setul 4, un cuvant foarte grav: “In lupta voastra cu pacatul nu v-ati impotrivit pana la sange.” Ce inseamna aceasta?

Sunt foarte multe momente in care deznadajduim. Ce sa facem in astfel de cazuri?

Inaltpreasfintia Voastra, cum sa facem sa avem o legatura perma­nenta, vie, cu lumea cereasca, cu Maica Domnului, cu sfintii, cu ingerii?

Cum sa avem o legatura vie cu Sfantul Inger, pazitorul nostru?

Care trebuie sa fie raportul nostru cu civilizatia si cultu­ra contemporana care nu este crestina?

Ce importanta sa acordam carti­lor? Ce carti sa citim?

Inaltpreasfintia Voastra, o intre­bare care framanta multa lume, pe care multi si-o pun cu dure­re in suflet este de ce unii o duc bine iar altii sufera asa de mult?

Puteti sa ne spuneti ceva des­pre rugaciunea mintii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Cum o putem rosti si cu ce ne ajuta?

In incheiere, va rugam sa ne spuneti un cuvant despre fru­musetea vietii.

Sursa: CrestinOrtodox.ro