·         Zis-a avva Antonie: „Sunt unii care şi-au topit trupurile cu nevoinţa dar pentru că nu au avut dreapta socoteală, departe de Dumnezeu s-au făcut”.

·         A venit un frate la avva Siluan în muntele Sinai şi văzându-i pe fraţi lucrând, i-a zis bătrânului: „Nu lucraţi mâncarea cea pieritoare, că Maria partea cea bună şi-a ales”. Zis-a bătrânul ucenicului său: „Zahario, dă fratelui o carte şi pune-l într-o chilie, care nu are nimic”. Când a sosit ceasul al nouălea, fratele lua seama la uşă dacă vor trimite să-l cheme ca să mănânce. Iar dacă nu l-a chemat nimeni, sculându-se a venit la bătrân şi i-a zis: „Nu au mâncat fraţii astăzi, avvo?” I-a răspuns lui bătrânul: „Ba da, au mâncat”. Şi fratele a zis: „Atunci pentru ce nu m-aţi chemat?” I-a zis lui bătrânul: „Fiindcă tu om duhovnicesc eşti şi nu ai trebuinţă de mâncarea aceasta. Iar noi trupeşti fiind, voim să mâncăm şi pentru aceasta lucrăm. Tu partea cea bună ţi-ai ales, citind toată ziua şi nevrând să mănânci mâncare trupească”. Auzind acestea fratele, a făcut metanie, zicând: „Iartă-mă avvo!” I-a zis lui bătrânul: „Negreşit, trebuinţă are şi Maria de Marta, căci prin Marta se laudă şi Maria”.

·         Zis-a maica Singlitichia: „Nevoinţa întinsă poate fi şi de la vrăjmaşul căci ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevoinţa cea dumnezeiască şi împărătească, de cea tirănească şi diavolească? Arătat este, că din măsura cea potrivită. Toată vremea ta să-ţi fie o regulă a postului. Să nu posteşti patru, sau cinci zile şi în cealaltă să dezlegi cu mulţime de mâncări că pretutindeni trecerea măsurii este făcătoare de stricăciune. Tânăr fiind şi sănătos, posteşte căci vor veni bătrâneţea cu slăbiciunile ei. Deci, până când poţi, pune în jitniţă hrană ca atunci când nu vei mai putea, să afli odihnă

·         S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis: acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le adue dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis: cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

·         Zis-a iarasi un batran: vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta, usuca lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti si ele iti vor lumina sufletul.